Beletristică
Sfârşitul inocenţei
La Festivalul naţional de poezie şi interpretare critică a operei eminesciene „Porni Luceafărul...”, Botoşani 2000, unde a participat cu titlul „Frânturi de suflet”, a primit Premiul Editurii „Dionysos” din Kastellaun (Germania) pentru debut editorial. Volumul a ieşit de sub tipar în anul 2002 la Editura „Axa” din Botoşani. Grafica copertei şi cea din interiorul volumului a fost realizată de Claudia Chelaru.
Mihaela Arhip, uneori, parcă cu glas masculin rostind „De-atâta timp/hoinar prin mine însumi (...)”, se înfăţişează într-un Autoportret ce poate fi cheie de lectură pentru cartea de faţă”.
Constantin Blănaru
„Feed back”/Promo libris (anul II, nr. 7, Iaşi, 2005, Princeps Edit)
La Festivalul naţional de poezie şi interpretare critică a operei eminesciene „Porni Luceafărul...”, Botoşani 2000, unde a participat cu titlul „Frânturi de suflet”, a primit Premiul Editurii „Dionysos” din Kastellaun (Germania) pentru debut editorial. Volumul a ieşit de sub tipar în anul 2002 la Editura „Axa” din Botoşani. Grafica copertei şi cea din interiorul volumului a fost realizată de Claudia Chelaru.
Mihaela Arhip, uneori, parcă cu glas masculin rostind „De-atâta timp/hoinar prin mine însumi (...)”, se înfăţişează într-un Autoportret ce poate fi cheie de lectură pentru cartea de faţă”.
Constantin Blănaru
„Feed back”/Promo libris (anul II, nr. 7, Iaşi, 2005, Princeps Edit)
Libertatea unui condamnat la viaţă
Volumul a ieşit de sub tipar în anul 2009 la Editura „Axa” din Botoşani. Grafica copertei şi cea din interiorul volumului a fost realizată de Răzvan Anton.
Mihaela Arhip mă citea când era elevă, eu o citesc (de) când e poetă. Pare-se că profesoara din Botoşani s-a „construit” greu, cu neîncredere în sine şi în cuvinte, făcînd, pînă la urmă, poezie, chiar din această timorare, din sfiala de a se mărturisi. ”Libertatea unui condamnat la viaţă”, această a doua ei carte, o protejează faţă de orice agresiune, dinlăuntru şi dinafară şi, totodată, îi divulgă vulnerabilitatea, candorile şi obsesiile. Într-un început de secol ce pare înscris într-o derivă fară şansa de a se redresa, Mihaela Arhip navighează cu superbie prin propriul ei suflet, ca şi prin tot ce o încojoară, inducîndu-ţi o stenică melancolie. Poeziile ei sînt ca nişte „respirări” Despre ceea ce cred, Despre ceea ce simt, Despre ceea ce ştiu. Citind-o, ai impresia că eşti „suspendat între două clipe/ca un scrînciob/deasupra unei ape fără sfîrşit”.
Nicolae Turtureanu
„Revista română” (nr. 4(58), Iaşi, 2009)
Volumul a ieşit de sub tipar în anul 2009 la Editura „Axa” din Botoşani. Grafica copertei şi cea din interiorul volumului a fost realizată de Răzvan Anton.
Mihaela Arhip mă citea când era elevă, eu o citesc (de) când e poetă. Pare-se că profesoara din Botoşani s-a „construit” greu, cu neîncredere în sine şi în cuvinte, făcînd, pînă la urmă, poezie, chiar din această timorare, din sfiala de a se mărturisi. ”Libertatea unui condamnat la viaţă”, această a doua ei carte, o protejează faţă de orice agresiune, dinlăuntru şi dinafară şi, totodată, îi divulgă vulnerabilitatea, candorile şi obsesiile. Într-un început de secol ce pare înscris într-o derivă fară şansa de a se redresa, Mihaela Arhip navighează cu superbie prin propriul ei suflet, ca şi prin tot ce o încojoară, inducîndu-ţi o stenică melancolie. Poeziile ei sînt ca nişte „respirări” Despre ceea ce cred, Despre ceea ce simt, Despre ceea ce ştiu. Citind-o, ai impresia că eşti „suspendat între două clipe/ca un scrînciob/deasupra unei ape fără sfîrşit”.
Nicolae Turtureanu
„Revista română” (nr. 4(58), Iaşi, 2009)
(I)Reversibil
Volumul a ieşit de sub tipar în anul 2011 la Editura „Eikon” din Cluj Napoca. Grafica copertei a fost realizată de Remus-Theodor Buznea.
Puţini oameni, creatori sau simpli trăitori, dovedesc asemenea decenţă, discreţie şi bună simțire. Pentru că, dincolo de semnele presărate în literatură, la Mihaela Arhip există o miză personală, o intimitate cu propria poezie pe care poeta o trăieşte intens, fără public, fără aplauze, fără suferințe inutile sau false exaltări. [...]
Chiar dacă pare să scrie o poezie a propriului interior, despre propriile sentimente, trăiri, experiențe, trădări sau împliniri, Mihaela Arhip îşi conduce, de fapt, cititorul cu discreție, pentru ca apoi acesta să se regăsească pe sine însuși, să se identifice întocmai cu starea şi cu aerul poeziei.
Pentru că, realizezi târziu, Mihaela Arhip nu scrie despre sine, ci scrie despre ceilalți, despre fiecare dintre trecători, numai că o face cu decenţă şi aproape creștină dăruire, fără patimă, dar şi fără orgoliu.
Florentina Toniţă
http://florentinatonita.blogspot.ro, Botoşani, noiembrie 2011
Volumul a ieşit de sub tipar în anul 2011 la Editura „Eikon” din Cluj Napoca. Grafica copertei a fost realizată de Remus-Theodor Buznea.
Puţini oameni, creatori sau simpli trăitori, dovedesc asemenea decenţă, discreţie şi bună simțire. Pentru că, dincolo de semnele presărate în literatură, la Mihaela Arhip există o miză personală, o intimitate cu propria poezie pe care poeta o trăieşte intens, fără public, fără aplauze, fără suferințe inutile sau false exaltări. [...]
Chiar dacă pare să scrie o poezie a propriului interior, despre propriile sentimente, trăiri, experiențe, trădări sau împliniri, Mihaela Arhip îşi conduce, de fapt, cititorul cu discreție, pentru ca apoi acesta să se regăsească pe sine însuși, să se identifice întocmai cu starea şi cu aerul poeziei.
Pentru că, realizezi târziu, Mihaela Arhip nu scrie despre sine, ci scrie despre ceilalți, despre fiecare dintre trecători, numai că o face cu decenţă şi aproape creștină dăruire, fără patimă, dar şi fără orgoliu.
Florentina Toniţă
http://florentinatonita.blogspot.ro, Botoşani, noiembrie 2011
Vitraliu cu fluturi
Volumul a ieşit de sub tipar în anul 2019 la Editura „Eikon” din Cluj Napoca. Grafica copertei a fost realizată de Lorena-Cristiana Luchian.
După citirea volumului „Vitraliu cu fluturi” (Editura „Eikon”, București, 2019), am rămas cu senzația că dacă pui autoarea în situația de a alege între o floare și un cuvânt, Mihaela Arhip, căci despre ea este vorba, le-ar lua pe ambele, apoi, în genunchi, ar oferi floarea acelui cuvânt. Emoționat, cuvântul s-ar retrage într-o tăcere. O astfel de imagine, cu reale valori cinematografice, este o perfectă transpunere în realitate a unei sensibilități existente în poezia botoșăneană și care răspunde la numele de Mihaela Arhip, veritabilă poetă-trestie. Afirm aceasta pornind de la faptul că deși ieșită din canoanele clasice, nici în
manierism nu-și găsește un loc total decât prin câteva elemente ce țin de psihologia sa: sobrietate extremă, eleganță cultivată și rafinament asumat.
Georgică Manole
http://actualitateabotosaneana.ro/poezia-gand-a-mihaelei-arhip/
Volumul a ieşit de sub tipar în anul 2019 la Editura „Eikon” din Cluj Napoca. Grafica copertei a fost realizată de Lorena-Cristiana Luchian.
După citirea volumului „Vitraliu cu fluturi” (Editura „Eikon”, București, 2019), am rămas cu senzația că dacă pui autoarea în situația de a alege între o floare și un cuvânt, Mihaela Arhip, căci despre ea este vorba, le-ar lua pe ambele, apoi, în genunchi, ar oferi floarea acelui cuvânt. Emoționat, cuvântul s-ar retrage într-o tăcere. O astfel de imagine, cu reale valori cinematografice, este o perfectă transpunere în realitate a unei sensibilități existente în poezia botoșăneană și care răspunde la numele de Mihaela Arhip, veritabilă poetă-trestie. Afirm aceasta pornind de la faptul că deși ieșită din canoanele clasice, nici în
manierism nu-și găsește un loc total decât prin câteva elemente ce țin de psihologia sa: sobrietate extremă, eleganță cultivată și rafinament asumat.
Georgică Manole
http://actualitateabotosaneana.ro/poezia-gand-a-mihaelei-arhip/
Fiecare nume are omul lui, volumul 1
Volumul a ieşit de sub tipar în anul 2021 la Editura „PIM” din Iaşi. Fotografia copertei a fost realizată de Irina-Maria Honcieru.
E o carte de mărturisiri despre copil şi copilărie, despre adolescenţă şi tinereţe, în buna tradiţie a unei îndrăgite literaturi – Emil Gârleanu, Barbu Delavrancea, Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voineşti – totul prezentat într-o viziune originală, modernă. Felul în care sunt prezentate „minunăţiile copilăriei” aminteşte cititorului că a mai întâlnit acest Rai într-o altă perioadă a literaturii noastre. Mai mult de atât, scriitoarea prezintă un copil însetat de cunoaştere şi de descifrarea tainelor lumii pe care o cucereşte pas cu pas, cu mare curiozitate. Acest fenomen se petrece cu puţin timp înainte de a se produce schimbările bruşte din lumea copilăriei actuale, când copiii acţionează butoane şi taste, îndepărtându-se de carte, de lectură.
Cartea are un motto inteligent ales, format din trei secvenţe independente, aparţinând unor nume cunoscute: Mircea Eliade, Geraldine Brooks şi Cristi Negrii.
Motto-urile sunt impresionante, alcătuind ele însele, o carte. Dacă Cristi Negrii vede în orăşelul său oamenii ca pe nişte versuri, fiecare cu specificul şi înfăţişarea sa, pentru Geraldine Brooks, doar omul contează, fiindcă de la el ne rămân faptele care să ni-l amintească. Ideea poate constitui o invitaţie la scrierea acestei cărţi.
Mircea Eliade ne spune cât de slabi şi cât de superficiali suntem atunci când preferăm să ne îndreptăm admiraţia spre „neghiobi”, pentru că „a vorbit de ei presa şi opinia publică”, şi neglijăm atâţia oameni excepţionali, care trec zilnic pe lângă noi, anonimi.
Subiectul cărţii îşi găseşte corespondenţa în cele trei motto-uri.
Maria Baciu
Volumul a ieşit de sub tipar în anul 2021 la Editura „PIM” din Iaşi. Fotografia copertei a fost realizată de Irina-Maria Honcieru.
E o carte de mărturisiri despre copil şi copilărie, despre adolescenţă şi tinereţe, în buna tradiţie a unei îndrăgite literaturi – Emil Gârleanu, Barbu Delavrancea, Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voineşti – totul prezentat într-o viziune originală, modernă. Felul în care sunt prezentate „minunăţiile copilăriei” aminteşte cititorului că a mai întâlnit acest Rai într-o altă perioadă a literaturii noastre. Mai mult de atât, scriitoarea prezintă un copil însetat de cunoaştere şi de descifrarea tainelor lumii pe care o cucereşte pas cu pas, cu mare curiozitate. Acest fenomen se petrece cu puţin timp înainte de a se produce schimbările bruşte din lumea copilăriei actuale, când copiii acţionează butoane şi taste, îndepărtându-se de carte, de lectură.
Cartea are un motto inteligent ales, format din trei secvenţe independente, aparţinând unor nume cunoscute: Mircea Eliade, Geraldine Brooks şi Cristi Negrii.
Motto-urile sunt impresionante, alcătuind ele însele, o carte. Dacă Cristi Negrii vede în orăşelul său oamenii ca pe nişte versuri, fiecare cu specificul şi înfăţişarea sa, pentru Geraldine Brooks, doar omul contează, fiindcă de la el ne rămân faptele care să ni-l amintească. Ideea poate constitui o invitaţie la scrierea acestei cărţi.
Mircea Eliade ne spune cât de slabi şi cât de superficiali suntem atunci când preferăm să ne îndreptăm admiraţia spre „neghiobi”, pentru că „a vorbit de ei presa şi opinia publică”, şi neglijăm atâţia oameni excepţionali, care trec zilnic pe lângă noi, anonimi.
Subiectul cărţii îşi găseşte corespondenţa în cele trei motto-uri.
Maria Baciu