Libertatea unui condamnat la viaţă
Recurs
Înainte de a mă judeca
încercaţi
să-mi trăiţi bucuriile simple,
tristeţea, singurătatea sau teama permanentă,
şi mai ales clipele pe care
eu nu aş avea puterea să le retrăiesc.
Încercaţi să zâmbiţi
ştiind că nimeni nu se va bucura de asta,
încercaţi să trăiţi cu lacrima mea pe obraz
ştiind că slăbiciunea voastră
e motiv de zâmbet pentru ceilalţi.
Încercaţi să spuneţi adevărul
fără să ştiţi cum ar trebui spus
ca să nu vă doară mai mult pe voi decât pe ceilalţi.
Înainte de a mă judeca
rătăciţi-vă o clipă în apa unei oglinzi,
pe urmă încercaţi să vă împăcaţi
cu ideea
că sunteţi ceea ce gândesc ceilalţi
despre voi,
şi cu dezamăgirea
că ceilalţi nu sunt ceea ce aţi gândit voi
despre ei.
Căutaţi-vă sufletul
şi încercaţi să recunoaşteţi
că de multe ori e mai mic
decât piatra e care o ţineţi în mână.
Confesiune
Vorbeşte-mi despre tine,
o lume întreagă încape în gesturi,
în cuvinte,
în gânduri,
să curgă timpul peste noi
greu,
întocmai
ca picătura aceea de ploaie
care
se prelinge pe sticla ferestrei,
vorbeşte-mi despre ceea ce vrei,
despre ceea ce eşti,
despre ceea ce crezi,
să nu mai simt în mine ploaia de afară,
şi greutatea cerului
care coboară fără încetare,
atât de aproape
încât
aş putea să îl ating cu vârful degetelor,
cu vârful aripilor,
doar scuturându-mă de gesturi,
de cuvinte,
de gânduri.
Gesturi
Când Dumnezeu a vrut să scrie poezie,
s-a aplecat asupra foii albe,
a oftat
şi timpul a-nceput să curgă
măsurat
de gesturile Lui,
dar după ultimul retuş
El s-a-ncruntat,
uimit,
căci de pe foaia albă,
de-acolo de-unde ar fi trebuit să îl privească
poezia,
îl privea un Om
îngenuncheat
care-ncerca să se ridice...
Înainte de a mă judeca
încercaţi
să-mi trăiţi bucuriile simple,
tristeţea, singurătatea sau teama permanentă,
şi mai ales clipele pe care
eu nu aş avea puterea să le retrăiesc.
Încercaţi să zâmbiţi
ştiind că nimeni nu se va bucura de asta,
încercaţi să trăiţi cu lacrima mea pe obraz
ştiind că slăbiciunea voastră
e motiv de zâmbet pentru ceilalţi.
Încercaţi să spuneţi adevărul
fără să ştiţi cum ar trebui spus
ca să nu vă doară mai mult pe voi decât pe ceilalţi.
Înainte de a mă judeca
rătăciţi-vă o clipă în apa unei oglinzi,
pe urmă încercaţi să vă împăcaţi
cu ideea
că sunteţi ceea ce gândesc ceilalţi
despre voi,
şi cu dezamăgirea
că ceilalţi nu sunt ceea ce aţi gândit voi
despre ei.
Căutaţi-vă sufletul
şi încercaţi să recunoaşteţi
că de multe ori e mai mic
decât piatra e care o ţineţi în mână.
Confesiune
Vorbeşte-mi despre tine,
o lume întreagă încape în gesturi,
în cuvinte,
în gânduri,
să curgă timpul peste noi
greu,
întocmai
ca picătura aceea de ploaie
care
se prelinge pe sticla ferestrei,
vorbeşte-mi despre ceea ce vrei,
despre ceea ce eşti,
despre ceea ce crezi,
să nu mai simt în mine ploaia de afară,
şi greutatea cerului
care coboară fără încetare,
atât de aproape
încât
aş putea să îl ating cu vârful degetelor,
cu vârful aripilor,
doar scuturându-mă de gesturi,
de cuvinte,
de gânduri.
Gesturi
Când Dumnezeu a vrut să scrie poezie,
s-a aplecat asupra foii albe,
a oftat
şi timpul a-nceput să curgă
măsurat
de gesturile Lui,
dar după ultimul retuş
El s-a-ncruntat,
uimit,
căci de pe foaia albă,
de-acolo de-unde ar fi trebuit să îl privească
poezia,
îl privea un Om
îngenuncheat
care-ncerca să se ridice...